Decembrie 1989 - Vom muri si vom fi liberi!
Timp de 42 de ani, România a trecut prin cea mai neagră perioadă din istoria ei, o perioadă care este sinonimă cu lipsa libertăților, sărăcia extremă și cultul personalității unor personaje au creat o stare de nemulțumire generalizată. Deși regimul Ceaușescu a dat impresia pentru o perioadă ca va reda demnitatea românilor, anii '80 au arătat adevărata față a acestui "comunism național". Politica izolării internaționale și măsurile economice drastice, precum raționalizarea alimentelor și energiei, au agravat situația.
Pe lângă rezistența armată din munți care a pus bețe în roate aparatului de stat mai bine de 20 de ani, anii '80 au arătat că nu doar un grup izolat de oameni era dispus să se opună regimului, ci întregul popor. Un moment crucial a fost revolta muncitorească de la Brașov, pe 15 noiembrie 1987, când mii de muncitori de la Uzina de Autocamioane au ieșit în stradă, protestând împotriva condițiilor economice și politice. Aceștia au scandat lozinci împotriva regimului, precum "Jos Ceaușescu!" și "Jos comunismul!", transformând o grevă într-o demonstrație anti-regim. Represiunea brutală a autorităților, soldată cu arestări și tortură, a demonstrat vulnerabilitatea sistemului și curajul muncitorilor care își asumau riscuri imense. De asemenea, evenimentul a atras atenția opiniei publice internaționale, accentuând presiunea asupra regimului.
Un alt eveniment semnificativ a fost Manifestul studenților ieșeni din 14 decembrie 1989. Acest grup, organizat în secret, intenționa să declanșeze o revoltă împotriva regimului în Iași, cu scopul de a inspira alte orașe să urmeze exemplul. A fost o continuare directă a Grevei studențești din Iași de la 17 februarie 1987, când s-a scandat "Vrem lumină să-nvățăm și apă să ne spălăm". Deși represiunea Securității a împiedicat desfășurarea acțiunii, curajul studenților a arătat cât de adânc era dorința de schimbare în rândul tinerilor. Din textul manifestului, se poate observa că studențimea din România se săturase de un guvern anti-național. "Să punem capăt terorii dezlănțuite de dictatura ceaușistă care a adus poporul întreg în pragul deznădejdii."
În 1981, greve spontane au izbucnit în Valea Jiului, unde minerii și-au exprimat nemulțumirea față de condițiile grele de muncă și trai. Aceste mișcări au fost reprimate dur, dar au evidențiat o tensiune crescândă între regim și clasa proletară, care ar fi trebuit să fie stâlpul de temelie al societății comuniste din România. În aceeași perioadă, în mediul rural, țăranii au protestat împotriva politicilor de sistematizare a satelor, care prevedeau demolarea unor localități întregi pentru a face loc noilor construcții urbane. De asemenea, intelectualii au început să își manifeste opoziția față de regim prin publicarea unor scrisori deschise și texte critice, cum a fost cazul dizidenților Doina Cornea și Paul Goma.
"Scrisoarea celor șase" din martie 1989, semnată de foști membri marcanți ai Partidului Comunist, care criticau deschis politicile lui Ceaușescu, părea să fie ultimul cui în soarta regimului, un regim care deja părea că intră într-o stare muribundă. Aceasta a fost transmisă posturilor de radio internaționale precum Radio Europa Liberă și a avut un impact semnificativ asupra opiniei publice, arătând fisurile din interiorul regimului. Acest manifest nu poate fi considerat totuși ca unul anti-comunist, ci mai degrabă anti-ceaușist, deoarece cei care au redactat scrisoarea, nu erau altceva decât un alt tip de comuniști, considerați a fi din Garda Veche a partidului.
"Stă în puterea noastră și numai a noastră să ne eliberăm de cel mai odios jug pe care l-a avut vreodată această țară."
-Manifestul Studenților Ieșeni
Revoluția a început pe 16 decembrie 1989, la Timișoara, unde protestele împotriva evacuării pastorului László Tőkés s-au transformat într-o revoltă masivă. Pastorul, cunoscut pentru criticile sale la adresa regimului, devenise un simbol al rezistenței. Decizia autorităților de a-l evacua a fost percepută ca o nedreptate uriașă, ceea ce a mobilizat cetățenii orașului, inclusiv membri ai comunității maghiare și române, să iasă în stradă în semn de solidaritate.
Protestele au început cu un grup restrâns, dar au crescut rapid în amploare pe măsură ce tot mai mulți oameni s-au alăturat. Participanții au scandat inițial lozinci împotriva evacuării, însă revendicările s-au extins curând la solicitări de libertate, democrație și înlăturarea regimului Ceaușescu. Mulțimile adunate au cântat "Deșteaptă-te, române!", transformând manifestațiile într-un act de sfidare al autorității regimului comunist.
Represiunea violentă a autorităților nu a reușit să oprească răspândirea revoltei. Forțele de ordine au intervenit brutal, utilizând gaze lacrimogene, bastoane și în final, focuri de armă pentru a dispersa mulțimea. Cu toate acestea, sacrificiile celor care au ieșit în stradă nu au fost în zadar. Timișoara a devenit un simbol al curajului și al luptei împotriva regimului, primul oraș declarat liber de comunism, iar evenimentele de aici au inspirat întreaga țară să se alăture luptei pentru eliberare.
Revoluționarii timișoreni au trimis un val de speranță în toată țara, erau o dovadă vie că guvernul nu mai are puterea pe care o avea înainte, nu mai putea asupri dorința arzândă de libertate a românilor. Revolta de la Timișoara este cu adevărat prima scânteie de libertate într-un stat umbrit de negura comunismului. Rând pe rând, orașele României s-au ridicat împotriva tiraniei ceaușiste, care părea că nu poate face față unui număr atât de impresionant de oameni, dispuși să se sacrifice pentru libertatea urmașilor lor.
După scânteia aprinsă la Timișoara, revolta s-a extins rapid în alte orașe ale țării, reflectând dorința colectivă de libertate și schimbare. Pe 19 și 20 decembrie, orașe precum Arad, Cluj, Sibiu și Brașov au fost martore ale unor manifestații de solidaritate cu protestatarii din Timișoara. Oamenii au ieșit în stradă, scandând lozinci împotriva regimului și cerând drepturi fundamentale. Mobilizarea a fost spontană, alimentată de știrile despre represiunea violentă din vestul țării și de curajul demonstrat de locuitorii Timișoarei.
"Ce s-a petrecut în decembrie '89 n-a fost o revoluţie, ci o restauraţie: geniul politic al poporului român a atestat reaşezarea în ordinea naturală. Asta s-a întâmplat atunci: o restauratio magna. Fără să ignor jertfele de la Timişoara, mă opresc la manifestaţia din faţa Comitetului Central, când mulţimea a huiduit tiranul. Atunci s-a întâmplat un fenomen fundamental: reintrarea în ordinea naturală a poporului român. Când mulţimea îi refuză tiranului încrederea, ăsta calcă în gol."
-Petre Țuțea
Punctul culminant al extinderii revoluției a fost în București, pe 21 decembrie 1989. Nicolae Ceaușescu a organizat un miting în fața sediului Comitetului Central, sperând să demonstreze sprijinul popular. Totuși, acest plan s-a transformat într-un fiasco total. Pe măsură ce liderul regimului rostea discursuri propagandistice, mulțimea prezentă a început să manifeste semne de nemulțumire. Primele huiduieli și zgomote de revoltă au apărut în rândurile din spate, iar scena s-a transformat într-o manifestare a furiei populare.
Mitingul organizat de regim a devenit rapid un moment istoric de ruptură. Transmisia televizată în direct a surprins un Ceaușescu derutat și incapabil să controleze mulțimea. Aceasta a fost o dovadă clară a prăpastiei adânci dintre conducerea comunistă și popor. După adunare, bucureștenii s-au adunat în număr tot mai mare în Piața Universității și alte locații centrale, scandând lozinci precum "Jos dictatorul!", "Libertate!" și "Noi suntem poporul!". Aceste manifestații au fost reprimate cu brutalitate de forțele de ordine, care au utilizat tunuri de apă, gaze lacrimogene și muniție de război.
În ciuda represiunii, spiritul revoluționar nu a fost înfrânt. Solidaritatea dintre cetățeni, alături de determinarea lor, a continuat să crească. Pe 22 decembrie, protestele din București și din alte orașe au atins punctul culminant, forțându-l pe Nicolae Ceaușescu să fugă cu elicopterul de pe acoperișul Comitetului Central. Această zi a marcat victoria Revoluției Române și prăbușirea regimului comunist.
În Decembrie, se primenea o lume, cu dalbă cămaşă, brodată cu nume:
Ştefan, Cosma, Tudor, Dumitru, Matei, Gheorghe, Radu, Constantin şi alţii ca ei.
Pe străzi, aripi tinereşti se avântau în zbor, spre cerul lui Hristos, în dans de tricolor.
Ce ne-a adus Revoluția?
"O ţară jefuită şi pustiită, cu asta ne-am ales, în care suntem ironizaţi şi criticaţi că am ajuns la coada Europei, pe când în perioada interbelică, aşa cum spunea acelaşi bătrân Dionisie, eram ţara cea mai frumoasă, curată şi bogată, unde veneau străini să lucreze şi să se căpătuiască, iar acum le facem noi muncile cele mai umilitoare şi ieftine. O ţară în care şi religiozitatea pare că se pierde, sub loviturile perfide ale duhului lumii şi ale laxismului moral, care ne profeţeşte bogăţia şi fericirea, aici şi acum.
Dar, până să se arate semnele unei reînnoiri morale, naţionale şi spirituale, ar trebui ca fiecare să învăţăm, să repetăm şi să practicăm vorbele: Fii, tu, schimbarea, pe care vrei să o vezi în lume! Adică, acolo unde suntem, în societate, în familie, dar mai ales în profunzimile sufletului nostru, în cutele sale cele mai fine, să căutăm să fm noi înşine un astfel de exemplu, bun şi folositor, pentru o lume peste care întunericul păcatului se aşterne tot mai dens; şi pentru semenii noştri, orbiţi de pofte şi ambiţii, ori neştiinţă şi ignoranţă.
Şi, astfel, se vor adeveri cuvintele, pe care un înţelept ierarh contemporan le-a spus: Poporul nostru a fost răstignit de nenumărate ori în istorie, şi pe nedrept. Dar, de fiecare dată, el a reînviat!"
Articol publicat în data de 12 ianuarie 2025, zi în care se face pomenirea sfintei mucenițe Tatiana, pomenirea sfântului mucenic Petru Avesalonitul, pomenirea sfântului mucenic Mertie, pomenirea sfinților opt mucenici de la Niceea, pomenirea sfintei mucenițe Eutasia, pomenirea cuviosului părintelui nostru Ilie, pomenirea sfântului mucenic Teodor al Evhaitelor, a cuvioasei Teodosia cea din Alexandria și a sfântului mucenic Alexandru cel din apropierea sfinților apostoli.